… este numele campaniei lansate luna aceasta de http://www.secularhumanism.ro, printr-o http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/campania-qstop-indoctrinrii-religioase-in-coliq/4-scrisoare-deschisa-catre-ministerul-educatiei-cercetarii-i-tineretului către dl. Ministru Adomniţei, în care i se cere acestuia:
– corecta (suficienta) informare a elevilor şi părinţilor despre faptul că se poate renunţa la ora de religie printr-o simplă cerere scrisă (şi nu cum susţin unii, chiar din Învăţământ, că ar fi obligatorie)
– retragerea avizului pentru manualele de religie care ameninţă copiii cu pedepse fizice şi îi învaţă intoleranţa faţă de alte culte sau necredincioşi
– încetarea folosirii şcolilor publice pe post de capele sau biserici, prin organizarea de slujbe religioase în aceste incinte (de exemplu la început de an şcolar)
– modificarea programei de religie astfel încât să se prezinte în mod egal mai multe religii şi nu să se facă îndoctrinare într-o singură religie.
Sprijiniţi acest demers http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/campania-qstop-indoctrinrii-religioase-in-coliq/4-scrisoare-deschisa-catre-ministerul-educatiei-cercetarii-i-tineretului#sign!
stimate domn/doama…unde o sa ajungem daca nu se mai spune o rugaciune la inceputul anului.? daca scoatem de tot pe Dumnezeu din viata noastra?
Nici nu stiu ce cauti in forumul asta…
Cum unde o sa ajungem? Dar tarile civilizate unde nu se spun „rugaciuni” superstitioase unde au ajuns? Ce dezastre s-au întâmplat în Suedia sau Japonia pentru ca majoritatea populatiei a renuntat la religie si nu mai bolboroseste fraze ritualistice primitive in scolile de stat? Nu cumva sunt unele dintre cele mai prospere tari din lume, in topul nivelurilor de fericire declarate de cetateni in sondaje?
Cred ca nu stiti pe ce lume traiti si daca mai sunteti si profesor asta e cu atât mai trist.
Daca se refera la indoctrinarea religoasa cu ortodoxism, parerea mea e …da.
Dar un copil care vine la scoala sa invete, nu poate fi obligat sa ajunga sa stea intr-o clasa, cu o icoana ortodoxa.
Ar trebui respectati toti copii indiferent de religie.
Cred cu tarie ca elevii trebuie sa cunoasca crestinismul ca materie, dar nu in forma exclusiva ortodoxa, ci in explicatii din biblie, care nu difera prea mult de la religie la religie.
Astfel elevul este liber si nu indoctrinat, sa cunoasca binele din cartea adevarului, si liber sa-si aleaga religia sau biserica.
Vechiul Testament
FACEREA
1. La început a facut Dumnezeu cerul si pamântul.
(Se poate spune ca a facut spatiul si plinul, adica a aparut un punct?)
2. Si pamântul era netocmit si gol. Întuneric era deasupra adâncului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
(Daca era gol, atunci a devenit un cerc, cu marginile din apa?)
3. Si a zis Dumnezeu: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina.
(S-a definit spatiul din acel cerc, devenind sfera?)
Imi pare rau, dar cu o asemenea metoda interpretativa lipsita de noima putem „demonstra” si despre „Capra cu trei iezi” ca e un tractat de fizica cuantica.
Sa nu fim ridicoli, „biblia” e doar un colaj de texte foarte diverse – cateva bunicele (daca sunt luate ca arta pura), majoritatea stupide si primitive (cerandu-se luate ad litteram).
Adevaruri stiintifice in Biblie?🙂
http://www.youtube.com/watch?v=9NjG5F2FKuU
Scuze, daca sunt considerat a fi pe taramul lui donjoe si daca-l supar cu indrazneala mea…Respect pentru initiativa cu petitia…o sustin si eu.
V-am invitat deja sa nu fiti ridicol. De asemenea nimicuri propagandistice negandite e plin YouTube-ul. Mi-ar lua zece vieti sa scot din rau toate pietrele pe care le arunca ignorantii precum autorul acelei bucati.
V-am spus: si „Capra cu trei iezi” se poate prezenta cu „argumente” de aceeasi factura, daca avem cumva interesul sa indoctrinam mari mase de oameni sa creada in acea carte.
Parerea mea e ca acea carte pentru multi oameni (crestini) este un reper, al invataturii despre lume, despre viata; ca este o sursa de intelegere a binelui general extrem si nu a acelui individual. Cred si eu ca aceasta carte este o reflectare, intradevar primitiva, a ceea ce au inteles creatorii ei, oameni care prin meditatie, s-au ridicat deasupra celor lumesti si au privit lucrurile de undeva de sus, nu din prisma lor. Totusi de ce e cea mai tradusa carte, cu alte cuvinte mai dorita de diferite natiuni? Poate pentru ca oamenii ca indivizi, in esenta lor sunt buni si doresc relatii bune intre ei, iar pentru unii calea de a fi mai buni o poate arata Biblia.
Ideea e ca se se pot gasi mai multe si diverse „adevaruri” in aceasta carte decat in orice materie scolara.
Revenind in forumul „matematic”, discutia matematica si scoala, subiectul stop indoctrinarii in scoala, as spune ca in aceasta problema important e ceea ce-si doresc parintii, profesorii si elevii. Eu chiar as fi curios sa stiu cati dintre ei ar vrea ore de religie.
Ceea ce este de dorit de fapt, este ca, copii, sa primeasca o educatie de cunoastere a moralitatii, a conduitei, a ceea ce este bine, care sa le formeze caracterul, si asta se poate face… nu neaparat prin intermediul Bibliei, mai pot fi si ore de invatare a bunelor maniere de exemplu dar trebuie sa fie ceva. Care e parerea noastra despre viitorul copiilor din ziua de azi?
Actuala forma de aplicare a ideii paragrafului de mai sus,prin indoctrinare religioasa ortodoxista sau oricare ar fi, si mie mi se pare gresita, fortata poate. Orice copil cand se intreaba ce e Dumnezeu, ar trebui ca la scoala sa i se raspunda cel putin prin explicarea putin mai detailata a notiunii de crestin si a continutului Bibliei, cartea cu cel mai mare tiraj din lume, si a usoarelor diferentieri ce au aparut sub diverse tipuri de religii crestine sau nu; ca exista diferite tipuri de biserici, iar de acolo elevul decide daca vrea sa i se alature vreuneia fara a i se sugera macar acest lucru, sau sa nu se alature , un „nu” la care ar trebui sa i se ofere un alt reper de intelegere a sensului vietii. Care? Televizorul in general, calculatorul, materiile scolare fac partial si in linii scurte acest lucru.
Apropo de materiile scolare, am citit undeva ca majoritatea cei mai de succes oamenii din lume pe plan material aveau note proaste si/sau probleme cu scoala dar si cei mai de succes mentori religiosi nu au scoala practic.Exista si o parte mai de jos, dar exista si o parte care e echilibrata, sunt de succes si nu sunt cvazicunoscuti au familii armonioase dar acestea au si din material, si din religios.
Prima extrema au reusit probabil luand de la altii si totusi sustin ca intodeauna au batut palma cum se zice, iar in al doilea exemplu poate au manipulat, dar ei sustin ca nu au cerut niciodata lucrul acesta, doar au spus ce cred.
Spun ca elevii au dreptul si la cunoasterea interpretarii existentei unei entitati supreme la un crestin, dar aceasta sa se faca intr-un mod cat mai impartial.
Dar cu ce ocazie ar trebui bietul copil să „cunoască” creştinismul şi nu istoria religiilor? Nu contează religia, doar creştin să fie, aşa-i? Nu contează dacă-i băiat sau fată, doar armata să facă.
Ai dreptate Sylver Cheetah 53, cred ca ar fi destul sa cunoasca istoria religiilor si poate un pic mai accentuat pe religiile ce se practica in tara noastra. In esenta si sau cu o materie care ajuta la dezvoltarea personalitatii, a cunoasterii de sine ar fi utila de fapt…
Despre abordarea fenomenului religios în invăţământ
Într-un stat laic modern există o separare clară între sfera publică şi sfera privată. Această separare implică la rândul ei existenţa unei sepaări între noţiunea de cetăţenie (care ţine de sfera publică) pe de-o parte şi noţiunile de etnie şi de aprtenenţă confesională/atitudinea faţă de fenomenul religios (care ţin de sfera privată) pe de altă parte. Punctul de vedere laic recunoşte faptul că cineva are aceeaşi valoare spirituală indiferent dacă este adept al religiei X, adept al religiei Y, agnostic sau ateu. Menţionez că din punct de vedere laic termenul de „spiritual” este definit într-un sens larg care include, printre altele , raţionalul, filosoficul,ideaticul în opoziţie cu viziunea îngustă conform căreia „spiritual=religios”. În consecinţă, într-o societate modernă, laică şi civilizată atitudinea cuiva faţă de fenomenul religios (fie aceasta teistă sau non-teistă) nu este o chestiune ce ţine de educaţie ci o chestiune ce ţine de opţiune. De aceea într-o astfel de societate şcoala nu trebuie să favorizeze prin intermediul programelor nici menţinerea aderenţei elevului la religia X, nici convertirea elevului de la religia X la religia Y şi nici invers, nici convertirea elvului din ateu în credincios şi nici invers. Pe de altă parte într-o astfel de societate punctele de vedere al religie X (indiferent dacă această religie este majoritară sau minoritară) trebuie prezntate prin intermediul şcolii ca nişte puncte de vedere, nu ca nişte adevăruri absolute. Având în vedere cele de mai sus ar trebui ca fenomenul religios să fie abordat la liber cu opinii pro şi contra şi din diverse unghiuri (politologic, filosofic, sociologic etc) nu din punct de vedere (quasi)exclusiv confesional aşa cum din nefericire se întâmplă în învăţământul preuniversitar românesc. De asemenea fiecare elev trebuie să beneficieze de o abordare liberă şi echidistantă a diverselor atitudini faţă de fenomenul religios (din perspectiva religiei X, a religiei Y, din perspectivă ateistă etc) indiferent de atitudinea faţă de fenomenul religios ( adept al religiei X, adept al religiei Y, ateu )pe care o are elevul respectiv la un moment dat iar opiniile şi argumentele în favoarea unei atitudini sau ale alteia faţă de fenomenul religios să poată fi auzite de către elevi din gura digverşilor adepţi ai diverselor atitudini. În aceasta constă adevărata abordare la liber a fenomenului religios. „Diversitatea” dată de mai multe variante de abordări(quasi)monolitice în funcţie de atitudinea faţă de fenomenul religios pe care o are fie care elev la un moment dat este o falsă diversitate nereprezntând altceva decât existenţa mai multor variante monolitice de abordare. Faptul că fiecare elev beneficiază de o abordare la liber a fenomenului religios favorizează gândirea critică liberă şi analitică precum şi preferinţa elevului pentru argumentele raţional critice în detrimentul „argumentelor” de factură dogmatică de tipul „argumentul majorităţii” şi/sau „argumentul autorităţii” Abordarea monolitică a fenomenului religios în funcţie de orientarea pe care o are elevul al un moment dat favorizează dimpotrivă îndoctrinarea şi primirea de-a gata a ideilor. Având în vedere cele de mai sus consider că nu ar trebui să se dezbată despre „predarea religiei în şcoală” ci despre „abordarea fenomenului religios în şcoală”. Este o diferenţă aparent doar de nuanţă dar care schimbă perspectiva în mod esenţial. Din nefericire, în România fenomenul religios nu este abordat la liber iar „diversificarea” constă nu în posibilitatea fiecărui elev de a beneficia de o abordare la liber şi variată a fenomenului religios ci doar în posibilitatea de a alege abordarea monolitică a fenomenului religios sau de a nu a alege niciuna. De ce oare posibilitatea de alegere a unei abordări la liber a fenomenului religios ( din punct de vedere sociologic, politologic, filosofic) nu există pentru cei mai mulţi elevi ? Cum este posibil ca pe parcursul a doisprezece ani cei mai mulţi elevi să nu facă niciun an de politologie, niciun an de sociologie, niciun an de drept, doar un an de filosofie-domenii unde se discută la liber despre diverse idei-în schimb să aibă parte de religie predată în mod (quasi)monolitic din punct de vedere (quasi)exclusiv confesional timp de doisprezce ani ? Pe de altă parte, într-o societate deschisă şi civilizată, niciun curent , fie acesta politic, religios (nimic special), filosofic sau de altă natură nu deţine monopolul asupra moralei. Într-o societate deschisă şi civilizată morala este o rezultantă a diverselor curente politice, filosofice, religioase sau de altă natură. De asemenea, într-o astfel de societate morala este perfectibilă iar criteriile care fac ca norme noi să intre sau nu în vigoare sunt de natură empirică nefiind legate de corectitudinea din punct de vedere teologic în raport cu religia X sau cu religia Y. Având în vedere cele de mai sus, propun înlocuirea predării religiei în mod confesional cu predarea unei materii numită „etică”. Propun ca partiţionarea programei pentru această materie să fie realizată pe capitole în baza principalelor probleme de natură etică/morală ale omenirii iar în cadrul fiecărui capitol punctul de vedere creştin să fie preznt ca un punct de vedere (alături de punctele de vedere ale altor curente politce, religioase-nimic special-, filosofice sau de altă natură) nu ca un adevăr absolut.
http://www.youtube.com/watch?v=vYn8GSGhjXA